Am aterizat in Viena, sa mergem sa ridicam masina inchiriata pe internet si platita deja, un Opel Vectra combi, ca nah, suntem haita mare, 5 insi cu bagaje.
Firma de inchiriere, Buchbinder , zice ca nu mai are Vectra si ca ne da echivalentul: Opel Astra. Ca si cum nu mai au BMW seria 5 si ne dau echivalentul: seria 3. Nu suntem deloc de acord si dupa o mica cearta ni se da la acelasi pret un Opel Zafira. OK, acceptam si purcedem la plata garantiei care cica ar fi 600 EURO.
Dau cardul, il trage fatuca prin aparat si cica nu e bun, ma intreaba daca am limita. Zic “nu cred ca am limita”, mai incearca odata, la fel. Sun la banca: bai sunteti nesimtiti? am limita? aia cica nu.
O intreb pe fatuca de la ghiseul firmei de inchiriere: cati bani incerci sa opresti pentru garantie? ea zice: pai …. 3000 de euro, am vazut ca sunteti romani…
Dupa juma de ora de negociere am reusit sa obtinem sa ne opreasca doar 700 si am plecat in sfarsit cu masina.
Numai ca nu era Zafira ci un Opel Insignia. In care evident ca nu prea am avut loc decat putin inghesuiti, ma rog, cei din spate, ca eu am condus, nu am avut problema asta.
