Într-o dimineață, stăpânitorul unei cetăți fu trezit de niște strigăte care se auzeau din piață: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ați mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat și privind pe fereastră, văzu un târgoveț ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulțime de mușterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, își spuse mai-marele cetății și, făcându-i-se poftă,
îl chemă pe primul său sfetnic și îi porunci: „Ia cinci galbeni și mergi în piață să cumperi mere de la târgovețul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic și îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te și cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgovețul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni și îl trimise în piață.
Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveț și îi luă la rost:
„Hei, ce tot strigi așa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetății, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ți confisc căruța asta cu mere”.
Zis și făcut.
Întors la șeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruța cu mere a
tărgovețului”.
Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit și, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reușit să cumpăr un sac cu mere!”.
Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate și apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni
mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfățișă dinaintea stăpînitorului cetății și glăsui: „Măria ta, iată, am
îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reușit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetății mușcă dintr-un măr și cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump!
Și, cu toate astea, târgovețul acela avea o mulțime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani.
Ia să măresc eu birurile!
